Mai puțin de câteva ore și s-a dus și anul 2011. A fost un an cât se poate de interesant, în care am început să mă maturizez mult mai mult față de cum eram în ceilalți ani. E un lucru bun, evident, fiindcă un an în care nu simți că ai ajuns la un alt nivel, față de cum erai până atunci, este unul pierdut.
Prima jumătate a anului a fost clar marcată de gândul la examenul de bacalaureat, pe care l-am luat cu brio, chiar dacă au fost anumite momente de panică, pe care o văd acum complet nejustificată.
Primele 3 luni din an nu au fost unele în care să fi depus cine știe ce efort, așteptând să apară rezultatele simulărilor, pentru ca apoi să mă mobilizez. Am luat niște note bunicele, media lor fiind 8.5, neavând mai puțin de 8.4 și mai mult de 8.7.
A urmat olimpiada de istorie, prin luna martie, pentru care am depus ceva efort, în ultima săptămână, fiind și gripat, dar se pare că tot s-au prins o grămadă de lucruri, reușind să iau locul al 3-lea pe județ. Mai departe nu comentez, fiindcă ce s-a întâmplat la olimpiadă a fost cam ciudat pentru un vorbitor de limbă română, care nu înțelege ceea ce se vorbește într-o altă limbă. Just sayin’…
Am trecut cu bine de examenul de bacalaureat, cu mult mai bine decât alții, care nu au putut să îl ia, la nivel de țară, dar și zonă, dar asta e altă poveste, care a fost mult discutată pe foarte multe canale, bloguri, inclusiv de către mine, atât pe blogul ăsta, cât și relativ direct, schimbând destule păreri în legătură cu desfășurarea examenului.
Emoțiile au continuat o dată cu admiterea la facultate, mergând în 3 părți ale țării pentru a face asta: Cluj-Napoca, Brașov și Iași. Primul oraș nu m-a acceptat, neintrând nici măcar la taxă, dar în Brașov am intrat la buget, iar la Iași la taxă. Decizia de a merge la Iași a fost luată, încercând toate șansele pe care le puteam avea de a trece de la taxă la buget, abandonând Brașovul, unde aveam loc bugetat din prima. Și cum șansa a fost din nou de partea mea, am avut norocul de a intra la buget în orașul de pe Bahlui, aflând despre acest lucru doar în luna septembrie, când întâmplător am aflat că mi s-a schimbat norocul, având deja resemnarea că trebuie să plătesc locul.
Prioritățile fiind schimbate, am început să mă gândesc la cămin, documentându-mă pe final de lună septembrie de tot. Trebuie să recunosc că eram FOARTE DEZORGANIZAT până atunci, lucrurile continuând, ce-i drept și după ce a început anul universitar. Nu am prins locul la căminul unde vroiam inițial, dar și în cel în care stau de 3 luni îmi e bine, ba chiar prea bine. Atât de bine, încât mă gândesc la un loc de muncă, trebuind să fac în așa fel încât să amortizez cheltuielile pentru cămin.
Nu am spus nimic de vacanță, dar nu sunt prea multe de zis, doar că am stat extrem de mult timp pe la bunici, pierzând timpul, dar și ajutându-i cu muncile câmpului. Dar după ce s-a terminat cu munca, adică relativ repede, am pierdut timpul, care trecea foarte greu. Pot spune că a fost una dintre cele mai lungi vacanțe, cel puțin asta a fost percepția mea.
Așteptam ca totul să înceapă, să încep o dată cu psihologia, să văd dacă o să regret sau o să fiu încântat. Din fericire, nu regret alegerea de a veni la Iași, cunoscând niște persoane care mi-au demonstrat că nu există pe lumea asta doar neoameni, mârlani, ci și oameni care știu să asculte, să înțeleagă și cu care chiar să ai ce să discuți, la cu totul alt nivel față de ceea ce eram obișnuit să văd în zona asta, a mea. De fapt nu e a mea, ci a lor, a celor care locuiesc pe aici și nu fac nimic să schimbe la felul de a trăi.
Am început o colaborare cu 2 bloguri din domeniul IT, Windows 7 Bucharest și InspectorGadget, dar nu prea am mai activat pe ele, de ceva vreme. Trebuie să revin, având în plan 2-3 articole pentru fiecare din cele 2, pe care le veți citi în luna ianuarie. De asemenea, am început un proiect, MusixOn de la care am speranțe că va ajunge cât de cât cunoscut, vrând să îl fac să depășească 1000 de unici pe zi, dar până atunci trebuie muncă, articole bine scrise, colaboratori, dar nu mă depărtez de la scopul inițial, să aduc muzică mai puțin cunoscută publicului larg, care este mai bună decât ceea ce e difuzat peste tot. Când nu voi mai scrie despre astfel de muzică, înseamnă că am vândut blogul și sufletul diavolului.
Anul 2011 este un an pe care nu am cum să îl regret. M-a transformat într-un fel pe care nu credeam că o să îl văd vreodată la mine. Mi-am depășit frica de necunoscut, asumându-mi părăsirea Ardealului pentru a veni în Moldova la studii. Am depășit stereotipurile pe care le auzeam de la toată lumea despre moldoveni. Am realizat și niște succese pe mai multe planuri și sper și mai mult de la anul care va să vină. Sper să rămân la buget și să ajung și pe la o bursă, dar trebuie să trag mult pentru asta, dar efortul merită încercat.Sper, de asemenea, să nu fiu dezamăgit de persoanele cunoscute acolo, la fel cu și eu sper să nu dezamăgesc, și vreau ca totul să meargă „cum îi ceasul”.
Cam atât am avut de zis despre anul ăsta. Ar mai fi fost de zis și alte lucruri, dar am uitat de unele lucruri, gândindu-mă la articol acum o zi, dar atunci nu dispuneam de un laptop la îndemână, ori ceva, iar articolul ăsta e scris în întregime la bunici, unde azi m-am dat cu sacul, probabil prima și ultima dată în vacanța asta. Acum sunt acasă, lângă o sursă de căldură, cu niște ceai fierbinte și aștept un an în care sper să scriu la finele lui lucruri de 1000 de ori mai faine.
Să ne citim cu bine și la anul și să nu vă prind că începeți să vă crizați cu sfârșitul lumii, că nu vă văd eu prea bine și așa.
Numai bine!
